Si ce conteaza?

Nimic nu duce niciunde.
Am din nou aceleasi zile aproape identice. Difera chestii gen minutul la care m'am trezit, ceea ce am mancat, cat de multe incercari am avut in a baga parola la laptop depinzand de cat de tripata de somn sunt, cate clickuri am dat pe zi, cate ore si minute am stat noaptea cu geamul deschis acolo meditand etc.
E ciudat. Chiar am o depresie din nou. Nu stiu de la ce mi se trage. De la simplul meu creier mult prea dereglat si mult prea fucked up.
E frumos afara.
E ciudat cum atunci cand observi o stea pe cer nu prea le mai vezi pe restul.
Cam asa e si in viata. Ne lasam distrasi pur si simplu.
Dar ce se intampla cand nu mai exista alte stele?
Pai exista. Chiar daca nu le vezi. Si asa e si in realitate.
As vrea ca stelele sa fie mai negre (stiu, gramatical nu exista asa ceva) decat cerul in februarie. As vrea ca soarele sa rasara de la est. As vrea ca iubirea sa fie ceva frumos. De unde toata rutina asta? De ce soarele rasare mereu de la rasarit? Ar trebui sa mai rasara si de la apus. Ce rutina. Ce teribila e rutina. Viata in sine e doar o rutina.
Pentru mine.
Si sunt blocata. Nici n'am puterea sa sparg rutina asta.
Nici n'am chef de niciun party. Nici n'am chef sa cunosc oameni noi aici. Pt ce? Oricum I'm a freak to them, ca scoala ma deprima de la cat de seaca e. Pai ce pula mea. Ar trebui sa fiu fericita? Si pe langa asta, nu o sa ma apuc sa le explic tuturor de ce sunt asa deprimata, de ce nu ma amuza cretinitatile lor. Pentru ca nu imi pasa, eu nu dau explicatii persoanelor de care nu imi pasa. Nu imi place pur si simplu sa spal rufele in public si asa mai departe. Si nu imi pasa ca o sa raman la fel de singura si depresiva. La urma urmelor, efortul de a parea fericita pe care il tot depun, nu face decat sa ma scufunde mai mult in eterna'mi depresie, si sa ma si oboseasca cumplit de tare pe langa.
Eh, that's me, ce pot face?
Nu cred ca va exista ceva sa ma scoata din asta prea curand. La urma urmelor, tot ce e frumos se duce, si dupa ce se duce, va fi totul si mai rau. Poate sunt doar prea pesimista. Oh. Stiu ca o sa prind aripi din nou. Stiu asta. Dar chiar merita sa imi pastrez teoria "traieste clipa" in sange? Ca nu m'a adus la nimic prea bun, exceptand fazele de moment.
Ce tot bomban aici... :-j nu o sa ma pot opune niciodata la ceva ce ma va face fericita chiar si pt o zi.