Yeah...

Ce pot spune.
Iar e una din serile alea, cand stau asteptand sa adoarma casa ca sa merg sa'mi iau niste tigari sa ma chilluiesc.
De ce imi place sa scriu filozofic si nu scriu pur si simplu ca orice... orice alta tipa? Suna de parca ma cred mega interesanta.
Desigur. De ce ma asteptam oare, la mai mult? Pentru ca daca ar exista un cuvant, pe care sa'l poti spune si sa iti zboare gandul fix la mine, ar fi acela, combinatia intre "naivitate" si "filozofie". Ciudat. Nu pusca deloc. Eh, cand e vorba de mine, ce cuvinte opuse nu pusca?! Iubire cu ignoranta pusca. Iubire cu ura pusca. Totul pusca la mine inafara de ceea ce imi doresc eu sa puste si deja bat campii fara sa ajung niciunde. Dar daca e sa o luam asa, lucrurile cad asa pt ca asa le vreau eu.
De ce ne complicam viata, noi, "marii filozofi" prin a incerca sa scoatem teorii si explicatii, nicidecum confirmate de ceva real, plauzibil? Nu rezolvam nimic, probabil pur si simplu ne simtim mai destepti, desi doar faptul ca incercam sa gasim explicatii nu ne imbunatateste, sa zic asa, mai mult creierul, ci ni'l oboseste fara rost.
Aici vreau sa ajung cu chestiile astea cu masochismul si chestii opuse dar care pusca. Pur si simplu, unii oameni sunt asa facuti incat nu sunt sanatosi daca nu gasesc placerea in durere. Pur si simplu, perfectiunea e moarte. Imperfectiunea e vitalitate. De aceea ne place asta.
Oh Doamne, iar filozofez despre filozofie, practic. Teoretic nu filozofez. Si iar filozofez. Vad ca traiesc prin filozofat. Sau ma exprim prin filozofat?
Naiva. N A I V A. Naiva. Scris inclinat. Chinezesc. Ingrosat. Cu floricele. Mereu acelasi cuvant. N A I V A. N.A.I.V.A. NaIvA. Naiva. NAIVA. nAiVa.

Nu mai conteaza. Si cu dragostea, ce e de fapt? E pur si simplu nevoia noastra de a iesi din rutina, si daca dragostea nu ar fi complicata, atunci care i'ar mai fi rostul, ca am rezolva'o una doua si gata, am reveni de unde am plecat. Noi vrem doar sa credem ca am vrea ca persoana iubita sa ne cada in brate una doua (asta in cazul in care nu ai avut antecedente cu ea/el), noi de fapt nu vrem asta deloc. E pur si simplu o scuza, sau drumul catre dragoste, acel ceva cu adevarat profund care e cam greu sa puste reciproc, avand in vedere ca deabia ajunge o persoana sa iubeasca, imagine what it takes, sa ajunga 2 persoane, exact aceleasi, sa ajunga sa iubeasca la fel de profund, fara sa fie doar "masochismul la lucru" si fara sa apara repulsia.
Si iar bat campii...